Poze mixte

Cele trei fenomene necesare obtinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:

Înca de pe vremea lui Aristotel s-a stiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient sa facem o gaura într-o cutie închisa ca sa apara o imagine reala inversata pe fondul interior al cutiei. Se obtine astfel o asa-numita camera obscura.
Pe de alta parte, alchimistii stiau ca lumina înnegreste clorura de argint.
A treia contributie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietatiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.

Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o placa metalica cu depunere de halogenura de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar inventia sa a fost recuperata de catre Jacques Mandé Daguerre.

De aceea, data oficiala a inventiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat inventia numita de el "daghereotip", care este o simpla ameliorare a descoperirii facute de Niepce. Proprietar al inventiei a devenit statul francez.

Gratie daghereotipiei se obtine o matrita a mediului pe o placa metalica tratata cu o substanta fotosensibila , dupa o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se facea prin presarea matritei pe suportul de hârtie, ca si la orice tiparire a ziarelor.

Aceasta expunere lenta aduce cu sine câteva probleme: strazile Parisului, chiar si la o ora de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însa rapid, noua inventie facând sa apara si o noua meserie, aceea de fotograf, cautata în special de ziarele vremii.

În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizeaza prima fotografie aeriana, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).

Daca la început negativul (cunoscut si sub numele de "cliseu") se realiza pe o placa de cristal, pentru a nu avea deformari, placa foarte casabila si care cerea o manipulare deosebita, prin dezvoltarea artei fotografice a aparut necesitatea unui suport fotosensibil mai usor de manipulat decât cristalul.

George Eastman reuseste în anul 1884 sa realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloza, cunoscut sub denumirea de "roll film", usor de manipulat, incasabil si cu aceleasi proprietati fotografice ca si ale placii de cristal. Totodata, volumul si greutatea aparatului de fotografiat se micsoreaza considerabil, transportarea lui nemaifiind o problema.


Textul este disponibil sub licenta GNU pentru documentatie libera.