Curiozitati

Într-o dimineata senina a anului 1969, un avion cargo pilotat de Robert Brush zbura deasupra Marelui Banc Bahamas. Apele arhipelagului, de o uimitoare transparenta, se unduiau limpezi. Aeronava ajunsese aproape de coastele insulei Andros, situata la aproximativ 50 de mile de Miami, cînd Brush arunca o privire în jos : o dunga întunecata se profila sub apa. Privi mai atent : linia se întretaia, distinct, în unghi drept, cu o alta mai lunga pare-se, orientata spre coasta insulei. Intrigat, pilotul facu o volta, reveni si începu sa fotografieze bizara formatie. Nu naviga pentru prima oara pe aceasta ruta. Se întreba : sa fi ravasit uraganul de zilele trecute bancurile de nisip ? Îsi aduse amunte de o discutie purtata nu mult timp înainte cu custodele Muzeului arheologic Miami, profesorul dr. Malone Valentine. Acesta îi povestise - cît de mult era pasionat de aceasta problema ! - despre legendele amerindiene privitoare la o stralucita civilizatie ce a înflorit cîndva, foarte de demult, la rasarit de vatra incasa si maya, tarîm mitie de unde a purces "Fiul Soarelui", Kon Tiki. Poate dr. Malone va fi interesat de aceasta descoperire, gindi Brush, notindu-si exact coordonatele.

Dr. Malone Valentine cerceteaza cu atentie fotografiile si nu-i vine sa creada, ele par sa delimiteze vestigule unor impunatoare zidiri înecate de apele Atlanticului. Sa fi fost aici "Tara lui Kon Tiki " ?

Fotografiile sînt publicate în pagina întiia a unui mare ziar din Miami. Profesorul acorda interviuri. Vestea se raspîndeste în cercuri din ce în ce mai largi. În lumea stiintifica apar oponenti categorici : se neaga posibilitatea existentei unor constructii umane în acest spatiu. Se formuleaza o seama de ipoteze si de contraipoteze. Arheologia aeriana a dat, se stie, numeroase indicatii pretioase care s-au soldat cu descoperiri importante. Dar asemenea informatii nu duc nicaieri daca nu sînt verificate pe teren; este necesara o descindere în spatiul subacvatic determinat de Robert Brush. Coordonatele sînt cunoscute. Ele au fost de altfel reconfirmate de alti piloti ce au survolat zona.

Profesorul Malone Valentine este la aceasta data un om în vîrsta, prea putin disponibil pentru cercetarile subacvatice. Ce n-ar da sa faca doar cîtiva pasi de-a lungul ciclopicelor ziduri pe care le sugereaza fotogramele. Curiozitatea sa stiintifica se aprinde si mai mult cînd afla ca un culegator de bureti, Chip Chimo, a avut de cîteva ori prilejul sa coboare pîna la "drumul de piatra înecat". Chip Chimo declara ca este gata sa fir calauza oricui are curajul sa-l însoteasa. O va face curînd - la cererea profesorului Malone Valentine - specialistul francez în filmari subacvatice Dimitri Rebikoff.

Orientindu-se dupa schitele topografice întocmite pe baza obsezvatiilor aeriene si însotit de Chip Chimo, scufundatorul francez exploreaza o zona restrînsa din largul insulei bahameze Andros, unde descopera la o adîncime de 6 metri un alinia ent de pietre poliedrice. Raportul sau da de gindit : pe una din fetele unui bloc se întrevad cioplituri, ce par a fi urme ale uneltelor de fasonat piatra. Lui Rebikoff, care efectueaza la fata locului si numeroase fotografii, i se pare semnificativ faptul ca zidul este orientat exact pe axa nord-sud si ca pe toata lungimea cercetata nu prezinta nici o denivelare. Concluziile sale : 1 - zidul a fost orientat de constructori dupa un plan chibzuit; 2 - uniformatatea lui releva ca a fost ridicat pe o temelie puternic ancorata în sol. Oricum, forta de rezistenta a acestei zidiri este cu totul iesita din comun, stiut fiind ca întreaga regiune este bîntuita de frecvente si intense furtuni ce înalta valuri de zece, doisprezece metri si deplaseaza uneori mari contitati din masa nisipurilor asternute pe fundul marin. De altfel aceste nisipuri au constituit într-o anumita masura un scut protector împotriva eroziunii.

Din structura zidului ciclopie au fost desprinse, cu greu, 2 lespezi prismatice. Scafandrului, specialist cu îndelungata experienta, i-au trebuit 40 de minute pentru a disloca un singur bloc, si inca dintre cele mai mici cuprinse în aliniament. Prin analize fizico- chimice de laborator s-a constatat ca cele 2 mostre au stratificari diferite, ceea ce înseamna ca partile nu sînt rezultatul unui proces omogen de sedimentare locala.

CONTROVERSE

Geologul american W. Harrison refuza sa creada în posibilitatea existentei unor constructii artificiale pe platoul submers al Bahamasului. El explica prezenta blocurilor de piatra printr-un accident de navigatie. Presupune ca o nava, încareata cu dale si ciment, surprinsa de un ciclon, s-a ciocnit de vreun recif si s-a scufundat. Blocurile de piatra fasonata s-au raspîndit si, cu timpul, apa si nisipurile le-au cumentat, dînd nastere la îngustele platforme identificate de scufundatori. Articolul lui Harrison, publicat în 1971 de o revista de prestigiu ca "Nature", pare sa demoleze din temelii ipotezele sustinute de Malone Valentine si Dimitri Rebikoff. Acesta din urma nu s-a lasat convins : el îsi continua cercetarile. Obiectul lor, limitat, îl constituie arealul triunghiular foramt de insulele Bimini, Andros si Berry. Cere si sprijinul unor prieteni piloti. Fotografia aeriana se dovedeste, înca odata, un excelent revelator; folosind filtre polarizante, el deceleaza în apele ce învvonjoara insula Bimini prezenta unor alte aliniamente de blocuri rectangulare, amplasate pe fundul platoului nisipos.

Alt naufragiu ? Un alt vas, încarcat cu ciment si dale de piatra, scufundat în urma unui naufragiu ? O astfel de coincidenta nu mai poate fi acceptata. Cu atît mai mult cu cît un astfel de caz nu este înregistrat nici în evidentele porturilor din regiune si nici în registrele societatilor de transporturi locale.

Scufundatorii coboara în punctele identificate prin recunoasterea aeriana. În acest loc ei descopera un al treilea zid de piatra, întocmit de asemenea din blocuri de mari dimensiuni. Elementul deosebit al acestor prospectari : prin înlaturarea nisipului de sub zid, în unele locuri apar capetele unor coloane de sprijin.

Rebokoff întocmeste o schita topografica, masoara dimensiunile fragmentelor de zid cercetate. Unele dale au 5 metri în lungime, ca si în latime. Cîntaresc între 20 si 25 tone. Sînt asezate cîte doua pe un soclu, formînd un zid (un drum ?) lat de aproximativ 10 metri.

Unul dintre aliniamentele cercetate are o lungimede 69 metri, altul aproape 180 metri. Restul ansamblului este acoperit de o groasa patura de nisip aproape compactizat.

Concomitent cu cercetarile subacvatice se mai întreprind cîteva zboruri de recunoastere aeriana a zonei respective.

Unele dintre fotogramele realizate în zilele senine, cînd apele sînt limpezi si prea putin tulburate de valuri, au evidentiat existenta în afund a altor formatii bine conturate. Se disting linii paralele inegale, întrerupte în mai multe locuri - pare-se datorita aglomerarii de alge din zona - si chiar încrucisari cu alte linii, ce ar sugera vestigiile unor ziduri de raspîntie. Problema se complica, deoarece în cîteva fotograme apar cu claritate doua mari cercuri concentrice si un triunghi.

Prospectiile aeriene - unele realizate înca din 1968 - au relevat prezenta unor obiective subacvatice de acelasi gen si în alte areale : în apele vubaneze, bunaoara, si în dreptul tarmurilor insulelor Haiti si Dominicana.

În împrejurimile insulei Bimini a fost identificata existenta unei formatii ce are infatisarea unui trunchi de piramida, cu baza situata direct pe platoul submarin, la o adîncime de aproximativ 70 - 80 de metri.

Toate acestea suna a poveste. Si totusi Dimitri Rebikoff, colaborator la Musée de l'Homme din Paris, nu e un fantast, ci un politehnician de certa valoare. El a conceput si a construit mai multe tipuri de minisubmersibile - printre care celebrul Pegas, avionul submarin cu reactie - si este detinatorul a 50 de brevele de inventii, majoritatea privind instrumente de explorare subacvatica. Împatimit oceanonaut, din splendida generatie ce s-a ilustrat prin J.-Y. Cousteau, Philippe Tailliez, Frédéric Dumas, Robert Sténuit, Erik Kesselberg, Carl Gage, el este deopotriva si un scufundator de elitá, care a acumulat o temeinica experienta în Mediterana, Golful Mexic si Atlantic.

Rebikoff cunoaste îndeaproape platforma submarina Bahamas. A colindat cu submarinul sau de buzunar apele arhipelagului si a coborît în adîncurile "Marei Caderi", una dintre cele mai adînci faleze submarine din aceasta regiune a Atlanticului.