Curiozitati

Înaintînd prin apele marii arctice, Nautilus a stîrnit curiozitatea unei mici cete de ori. Parca pentru a-si demonstra atributul, consemnat de toate tratatele zoologice, care le caracterizeaza drept cele mai înteligente dintre cetacee, orcile priveau cu curiozitate nemaivazuta întocmire ce luneca asemenea unui rechin urias. Reticente, alertate poate de vibratiile nemaireceptate vreodata pîna atunci ale motoarelor submersibilului, orcile s-au îndepartat, nu înainte de a da cîteva tîrcoale fapturii necunoscute.

Dar marinarilor de pe Nautilus le-a fost dat sa se întilneasca în apele polare si ce narvali, fabulosii (pîna mai ieri) licorni ai marilor.. Aceste cetacee, ce ating nu rareori dimensiuni de 4 sau chiar 5 metri, au un clot excentric lug de vreo 2 metri, un urias canin spiralat, ce le confera un aspect redutabil. Ce rol are aceasta uriasa sulita de fildes ? Zoologii nu au ajuns înca la un acord. Unii sustin ca ea slujeste drept unealta pentru a scormoni milurile depuse pe fundul marii, altii apreciaza ca ar fi un atribut specific masculilor; nu putini naturalisti afirma ca prin intermediul acestui "pikhamer", narvalui sparge fara gres gheata ce acopera pe întinse portiuni apele marilor polare.

O medusa, ampla parasuta translucida, planeaza la citiva metri de Neutilus. Imagine gratioasa ca o vinieta desenta cu tusuri subtil colorate pentru un tom al colectiei "Voyages extraordinaires" tiparita de ingeniosul editor francez Hetzel. O alta meduza, de asta data globulara si, dupa o vreme, un mic pîlc de cefalopode " tair drumul" navei.

Apele polare sînt mai ospitaliere decît s-ar crede. Au fost indetificate în arealul arctic 100 de specii de pesti (Marea Neagra cuprinde 60 de specii !) si de 10 ori mai multe specii de nevertabrate. Între pesti domina morua si o seama de lycode ce-si afla îndestulatoare pasuni de organisme planctonice. Fel si fel de nevertebrate asigura populatiei piscicole un "menu" echilibrat. În Marea Groenlandei au fost descoperiti si pesti-pescari, din acelasi neam cu cei identificati în Antarctica. Pe fundul marii traiesc masivi, gelatinosi melci marini, atracti colorati : brun-purpurii, rosii, oranj….

E noapte. Nautilus-ul secolului al XX-lea, ghidat de aparate, sub veghea navigatorilor de cart, înainteaza lent sub masa glaciara, pe ruta precalculata. O lumina odihnitoare, stenica, domeste în compartimentele submersibilului. Temperatura aerului - statornic egala : + 20°. "Tinta", Polul Nord, nu mai este departe.

Cu zece ani în urma, aceeasi regiune a Oceanului înghetat era strabatuta de o insula de gheata plutitoare; un bloc imens de 700 kilometri patrati pe care se afla instalata misiunea stiintifica sovietica "Polul Nord-3". Pe acest bloc de gheata, expeditia condusa de un excelent cunoscator al Arcticei, A. Tresniakov, a "navigat" în deriva, în complicate zigzaguri vreme de 376 de zile, parcurgînd o distanta de 2 200 kilometri. Cinci luni si jumatate de noapte polara, fara o geana de lumina. Observatiile acestei expeditii, cît si cele ale statiilor în deriva, americane si sovietice, ce s-au succedat în anii urmatori, au adus informatii pretioase asupra structurii si grosimii stratului de gheata ce acopera marile arctice, asupra marimii deviatiei magnetice si într-o seama de alte privinte demne de atentie : temperatura apelor de sub masele glaciare, viteza si directia curentilor sau configuratia reliefului submarin.

Înaintarea submarinului nuclear sub banchiza polara implica o incordare deosebita a echipajului. Daca exista harti amanuntite ce marcheaza zonele marine acoperite de icelands-uri si daca se cunosc cu relativa exactitate directiile în care migreaza gheaterii, se stie înca prea putin despre adîncimile la care se scufunda în apa, într-o zona sau alta, masele glaciare plutitoare.

O baterie de ecosonde masoara distanta dintre submersibil si fundul marii, iar alti senzori cu functii similare înregistreaza distanta ce separa suprastructura navei de gheturile ce gliseaza lent deasupra Nautilus-ului.

O nesfirsita bolta alb-albastrie, un cer de gheata convulsionata, pare sa lunece ca o îngramadire de tumultosi nori cumulus. Si totusi glisarea aceasta de caruri înghetate nu are nimic convîrsitor; dimpotriva, fulguirea de lumini rasfrinte, stîrnita de reflectoare confera peisajului suboceanic o aura fascinanta. Poate asa va fi aratat universul glaciar întrevazut de Arthur Gordon Pym, eroul imaginar al lui Edgar Allan Poe.

Sensibili la frumusetea salbatica a panoramei subacvative, ofiterii de cart urmaresc totodata, cu extrema încordare, clipa de clipa, masuratorile efectuate de catre sonare. În unele zone, Nautilus a strabatut "coridoare" primejdioase care de-abia îi îngaduiau sa înainteze : în ipostaza moderna, Scylla o constituia plafonul de gheata, iar Charybda, fundul stîncos. Cel mai critic moment - marcat în jurnalul de bord doar de cifre nude, dar cu atît mai impresionante - l-a însemnat trecerea prin apele acoperite de gheturi ale strîmtorii Bering. Cîteva mii de metri, submersibilul a navigat printr-un culoar- capcana : chioscul lui aproape atîngea masa de gheata, iar sub corpul navei, pîna la fundul stîncos, nu se aflau decît cincisprezece metri de apa. "Cu toate ca aveam absolutaa incredere în capacitatea aparatelor de înregistrate a pozitiei navei, în raport cu obstacolele ce le întîmpinam, si desi nutream o excelenta parere despre calitatile profesionale ale membrilor echipajului, trebuie sa recunosc ca acestea au fost cele mai dificile clipe pe care le-am trait în aceasta calatorie, nu lipsita de emotii", va declara ulterior comandantul navei, William Anderson

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------