Curiozitati

Suez (Qanat Essuweis = Canalul Suez), este cel mai lung canal maritim (161 km), care leaga Marea Mediterana cu Marea Rosie. Stabate istmul cu acelasi nume de la contactul continentelor african si asiatic.
A fost construit în perioada 1858 - 1869, lucrarile fiind dirijate de vicontele Ferdinand de Lesseps (1805- 1894), diplomat si om de afaceri francez. În cei peste 10 ani au durat lucrarile, au fost excavati cca 74 de milioane m3 de pamînt, fiind folositi anual cca 60 000 de lucratori egipteni; au fost înregistrate multe vicitme omenesti datorita conditiilor grele de lucru, climei aride si epidemiilor. Suez a fost inaugurat la 17 noiembrie 1869. Din 1887 navigatia prin canal se face si noaptea.

Dupa ce viceregele Egiptului, Ismail Pasa, vinde Marii Britanii (1875) actiunile egiptene ale canalului, Suez intra în administratia "Companiei Canalului de Suez", ale carei actiuni apartineau Marii Britanii si Frantei, mai tîrziu participând si S. U. A. La 26 iulie 1956 Compania a fost nationalizata de guvernul egiptean, fapt care a determinat agresiunea (esuata) israeliano- franco- britanica din octombrie- noiembrie 1956 împotriva Egiptului. În urma conflictului militar istraeliano- arab din 1967, Suez a fost închis (iunie 1967), fiind redeschis abia dupa opt ani (5 iunie 1975).

Suez se desfasoara între orasele Port Said (Bur Sa'id), la Marea Maditerana, si Port Suez (Es Suweis), la Golful de Suez (Marea Rosie) si are un itinerariu relativ rectiliniu. Trece, pe parcursul sau, prin cîteva lacuri sarate, între care mai importante sînt Marele Lac Amar (Buheirat Murrat el Kubra) si Micul Las Amar (Buheirat Murrat el Sughra). Zona strabatuta are un peisaj monoton datorita reliefului plat, de o netezime aproape perfecta, si lipsei asezarilor omenesti. Din cei 161 km sînt excavati 148 km, în rest folosind apa lacurilor. Malurile sale sînt consolidate cu diguri puternice. Latimea S. este de 70 - 125 m, iar ad.min. 12 m. Se prevede largirea canalului (pîna la minimum 160 m) si realizarea unei adîncimi minime de 32 m, permitând astfel trecerea petrolierelor de 250 000 t - în prezent pot trece numai vase de 70 000 t pline si 150 000 t descarcate. În timpul operatiunilor de largire a S. va fi excavat un volum de trei ori mai mare decât în perioada de construire. În decembrie 1976 a fost data în folosinta conducta petroliera (350 km) care leaga Port Suez, de la intrareaîn canal din Marea Rosie, cu Alexandria (Al Iskandariya), port la Marea Mediterana (în Delta Nilului), prin ea transportându-se petrolul din supertrancurile ce nu pot traversa canalul; transportul dureaza numai 24 de ore fata de trei zile cît fac petrolierele pe la Capul Bunei Sperante (Cape Hopes Advance). Canalul este însotit de o sosea si o cale ferata, precum si de un canal cu apa dulce pentru irigatii.

Reprezinta una dintre cele mai mari realizari ale sec. al XIX-lea. Datorita acestui canal, legatura dintre Europa si tarile Orientului a fost mult scurtata, navele realizând o economie de timp si combustibil de aproape 50%. De exemplu, distanta dintre porturile Le Hâvre (Franta) si Bombay (India) este de 11 500 km prin S. si de 22 000 km pe la Capul Bunei Sperante (extremitatea sudica a Africii), iar dintre Le Hâvre si Singapore este de 15 000 km prin canal fata de 21 500 km pe la S Africii. Drumul Londra - Bombay este cu 44 % mai scurt decât pe la Capul Bunei Sperante. Distanta dintre porturile de pe coasta atlantica a S. U. A. si Golful Persic se scurteaza cu peste 7 000 km prin canal : 18 000 km în loc de 25 500 km pe la Capul Bunei Sperante.

În 1966, ultimul au cu trafic intens înainte de închiderea canalului, prin S. au trecut circa 21 000 de nave (locul I între canalele lumii) din care 10 000 de petroliere, cu un trafic total de 242 milioane de tone - cel mai mare trafic între toate canalele maritime. Traficul pe directia S - N (spre Europa) este de cinci ori mai mare decît cel pe directia contrara si consta îndeosebi din materii prime : petrol (90%), minereuri feroase si neferoase, cereale, iuta, cauciuc natural. Traficul dinstrpe Europa spre tarile asiatice este format din produse finite : masini si utilaje, produse petroliere, produse alimentare etc.

Primele tentative de construire a unei cai navigabile care sa traverseze istmul Suez dateaza, asa cum mentioneaza Herodot si Strabo, de aproape patru milenii, din timpul domniei faraonului Sesotris I - "Canalul Faraonilor", care lega Delta Nilului cu Marea Rosie. Acest canal ar fi fost restaurat în timpul faraonului Nechao (609 - 594 î.e.n.) si completat în jurul anului 500 î.e.n. de regele persan Darius I (522 - 486 î.e.n.). Utilizat sporadic în timpul stapânirilor ptolemeice, romane si arabe, canalul este abandonat definitiv în sec. al VIII- lea. În evul mediu au existat mai multe proiecte genoveze, venetiene si franceze de realizare a unui canal peste istmul de Suez.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------